DECROȘÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) decroșa; decroșaj. 2. fractură în scoarța terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. 3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. (< decroșa) Vezi definitia »

SUPRATOPÍRE s.f. Rămânere a unui solid topit în stare lichidă, chiar la o temperatură inferioară gradului de topire. [< supra- + topire, după fr. surfusion]. Vezi definitia »

RETRÁGERE s. f. 1. acțiunea de a (se) retrage. ♦ ~ cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în ~ = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei; a bate în ~ = a) a se replia, a se retrage (din fața dușmanului); b) (fig.) a ceda. ◊ refugiu. 2. (arhit.) denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade. (< retrage) Vezi definitia »

BADIJONÁRE, badijonări, s. f. Acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonaj. – V. badijona. Vezi definitia »

DEGENERÁRE s.f. Acțiunea de a degenera și rezultatul ei; decădere; stricare, degenerescență; degenerație. [< degenera]. Vezi definitia »