ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. Atelier sau secție a unei fabrici unde se ascut obiecte tăioase. – Ascuțitor + suf. -ie. Vezi definitia »

RUNOLOGÍE s. f. studiul scrierii runice. (< germ. Runologie) Vezi definitia »

sánie (sắnii), s. f. – Vehicul de zăpadă. Sl. (bg., sb., slov., rus.) sani (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 325; Conev 70), pol. sanie, cf. ngr. σάνια (Meyer, Neugr. St., II, 56), alb. saje, mag. szán. – Der. săniuș (var. săniiș), s. n. (loc alunecos, de sanie; sport cu sania); săniat, s. n. (Trans., sportul cu sania). Vezi definitia »

ICONOGRAFÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de artă plastică cu o anumită tematică. ♦ Colecție de imagini, de reprezentări referitoare la un anumit subiect (o personalitate, o epocă, o temă etc.). ♦ Totalitatea reproducerilor de portrete care ilustrează o lucrare (științifică). [Gen. -iei. / < fr. iconographie, cf. lat. iconographia < gr. eikon – imagine, graphia – scriere]. Vezi definitia »

ANHIDROMIELÍE s.f. Lipsa lichidului cefalorahidian. [Gen. -iei. / < fr. anhydromyélie]. Vezi definitia »