MÚRĂ¹, mure, s. f. Fructul comestibil, negru și lucios, al murului¹. ◊ Expr. Mură-n gură = lucru (obținut) fără muncă, fără osteneală, de-a gata. – Lat. mora (pluralul, devenit sg., al lui morum „mură”). Vezi definitia »

IRÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a irisului. [Cf. fr. iritis, it. irite]. Vezi definitia »

scándilă s.f. (reg.) situație neplăcută asemănătoare cu a cuiva. Vezi definitia »

FLEÁNCĂ s. f. (Fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Tine-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoáncă, fleoárcă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

MEMBRÁNĂ s.f. 1. Țesut animal sau vegetal, subțire sau flexibil, care delimitează, acoperă și susține anumite organe sau părți de organe. 2. Placă subțire și flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibrații. ♦ Diafragmă. [< lat. membrana, cf. fr. membrane]. Vezi definitia »