NEÚTRU, -Ă adj. 1. Care nu ia partea nimănui, care nu este de partea nimănui; (despre un stat) care nu se amestecă în conflictul dintre mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare; (despre persoane) neîncadrat în nici o mișcare, în nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (și s.n.) = formă pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi în special obiecte inanimate, unele nume colective și generice, precum și unele animale. ◊ Vocală neutră = vocală medială. 4. (Chim.; despre compuși) Care nu prezintă nici caractere de acid, nici caractere de bază. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcină electrică. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi]. Vezi definitia »

BALÁSTRU s. n. compas dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, la trasarea de cercuri mari. Vezi definitia »

DENSOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea permeabilității la aer a hârtiei și pentru determinarea opacității materialelor fotografice. (< germ. Densometer) Vezi definitia »

BIOFÍLTRU s. n. instalație pentru purificarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe. (< fr. biofiltre) Vezi definitia »

STRATAMÉTRU s.n. Instrument cu ajutorul căruia se pot măsura într-o sondă înclinarea și direcția stratelor geologice. [< fr. stratamètre, cf. gr. straton – strat, metron – măsură]. Vezi definitia »