PĂCĂTOȘÍE, păcătoșii, s. f. Păcătoșenie. – Păcătos + suf. -ie. Vezi definitia »

AUTONOMÍE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități conlocuitoare etc.) de a se administra singur în cadrul unui stat condus de o putere centrală; situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale. 2. Distanța maximă pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (navă, avion etc.) fără alimentare. ◊ Autonomie financiară = situația unui serviciu cu gestiune financiară independentă de aceea a organului care l-a creat și care îl controlează. Autonomia artei = diferențierea artei și a valorilor ei de celelalte forme ale conștiinței sociale și de valorile corespunzătoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – însuși, nomos – lege]. Vezi definitia »

STAHÍE s. f. v. stafie. Vezi definitia »

AUTOGRAFÍE s. f. procedeu prin care se reproduce pe o piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc. ◊ produsul obținut. (< fr. autographie) Vezi definitia »

ITERÁȚIE s. f. 1. acțiune repetată. 2. repetare a unui anumit procedeu de calcul prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă. (< fr. itération) Vezi definitia »