CASTÉL s. n. 1. construcție fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari și șanțuri, servind ca reședință seniorilor feudali. ♦ ĕ în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcție înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale și distribuirii ei. 2. fiecare dintre construcțiile metalice sau de lemn deasupra punții superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello) Vezi definitia »

TRUPȘORÉL, trupșorele, s. n. (Pop.) Trupușor. – Din trupușor + suf. -el. Vezi definitia »

PLEUROCÉL s.n. (Med.) Hernie a plămânului și a pleurei. [< fr. pleurocèle, cf. gr. pleura – coastă, kele – hernie]. Vezi definitia »

SCALPÉL s.n. Instrument cu lamă ascuțită, folosit pentru incizii și disecții și în chirurgie. [< fr. scalpel, cf. lat. scalpellum]. Vezi definitia »

RAȘÉL, rașele, s. n. Mașină de tricotat, echipată cu două sisteme de ace cu limbă, cu ajutorul căreia se obțin tricoturi din urzeală cu legături caracteristice. – Et. nec. Vezi definitia »