cérne (cérn, cernút), vb. – 1. A trece prin sită sau ciur. – 2. A ploua mărunt. – 3. A distinge, a observa, a examina. – 4. (Refl.) A aluneca, a pătrunde. – Mr. nțernu, nțearnire, istr. cernu. Lat. cĕrnĕre (Pușcariu 346; Candrea-Dens., 319; REW 1842; DAR); cf. v. it. cernere, prov., sp. cerner, v. fr. serdre, cat. cendre, port. cernir. – Der. cernător, s. m. (persoană care cerne); cernător, s. n. (ciur pentru nisip); cernut, s. n. (acțiunea de a cerne). Vezi definitia »

EVORSIÚNE s. f. acțiune erozivă a apei curgătoare, care căzând vertical, formează vârtejuri. (< germ. Evorsion, engl. evorsion) Vezi definitia »

ANA DE BRETAGNE [bretáñ] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Moștenitoare a ducatului Bretagne; prin căsătoria ei cu regii Franței Carol VIII (1491) și apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franța, realizată efectiv în 1532. Vezi definitia »

DIVULSIÚNE s. f. 1. smulgere, extragere, scoatere violentă. 2. (med.) dilatație forțată a unui canal strâmtat (rect, uter etc.). (< fr. divulsion, lat. divulsio) Vezi definitia »

OCUPAȚIÚNE s. f. v. ocupație. Vezi definitia »