ALÉE, alei, s. f. 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. așternut cu nisip sau cu prundiș și mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă și scurtă, intrare. ♦ Fâșie dintr-o arteră largă de circulație, având destinații speciale. 2. Înșiruire pe două rânduri de elemente arhitecturale de același fel. – Fr. allée. Vezi definitia »

LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracées. Vezi definitia »

PROPILÉE s. f. pl. intrare monumentală a unui edificiu din antichitate, cu mai multe porți reunite prin porticuri. (< fr. propylées, gr. propylaion) Vezi definitia »

PEDIGRÉE s. n. v. pedigriu. Vezi definitia »

CORNÉE, cornee, s. f. Membrana anterioară, transparentă, a ochiului. [Pr.:-ne-e] – Din fr. cornée. Vezi definitia »