ORIENTALÍSTICĂ s. f. grup de discipline care studiază istoria, limbile și cultura popoarelor orientale. (< germ. Orientalistik) Vezi definitia »

SIPÍCĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și cu flori albe-albăstrui (Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui-roșietice, întrebuințată în medicină (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. šipŭkŭ „trandafir”. Vezi definitia »

CROMOPROTEÍDĂ, cromoproteide, s. f. Proteidă colorată în componența căreia intră un metal (fier, magneziu). – Din fr. chromoprotéide. Vezi definitia »

năsấlcă, năsấlci, s.f. (reg.) ciubăr cu o toartă și două băieri de atârnat pe spate, folosit la transportul strugurilor culeși. Vezi definitia »

BALCANÍSTICĂ s.f. Știință complexă care studiază limbile, literatura, istoria popoarelor din Peninsula Balcanică; (p. ext.) filologie balcanică; balcanologie. [< Balcani + -istică]. Vezi definitia »