muslúc s.n. (înv.) rezervor de apă. Vezi definitia »

MUȘTIÚC s.n. 1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. Piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. [< germ. Mundstück]. Vezi definitia »

SURDÚC s. n. (Reg.) Vale strâmtă între doi munți; coastă râpoasă și pietroasă. – Tc. surduk, magh. szurdok. Vezi definitia »

giugiúc adj. inv. (înv.) drăguț, plăcut. Vezi definitia »

ȚUMBURUC, țumburuci, s.m. 1. Sfârc. Vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe; spec. mamelon. Vezi definitia »