CICLOTÓM s. n. instrument folosit în ciclotomie. (< engl. cyclotome) Vezi definitia »

ENCONDRÓM s.n. (Med.) Tumoare, excrescență cartilaginoasă care se dezvoltă pe un os. [Pl. -oame. / < fr. enchondrome, cf. gr. en – în, chondros – cartilaj]. Vezi definitia »

Om care, răzvrătindu-se împotriva asupririi, își părăsea casa și trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogați și ajutând pe săraci; haramin. pl.haiduci Vezi definitia »

SIFILÓM s. n. tumoare de natură sifilitică. (< fr. syphilome) Vezi definitia »

DIPLOCROMOZÓM s. m. cromozom anormal cu patru cromatide, în loc de două. (< fr. diplochromosome) Vezi definitia »