AFÍDE s. f. pl. afidieni. (< fr. aphidés) Vezi definitia »

BASILIDE (sec. 2), gînditor gnostic alexandrin. Autorul unui comentariu biblic, „Exegetica”, în 24 de cărți, în care a urmărit concilierea creștinismului, aristotelismului și stoicismului. Vezi definitia »

GANIMÉDE s.m. (Liv.) 1. Tânăr galant cu înclinații perverse. 2. Chelner, paharnic. [< Ganimede – personaj mitologic, paharnic al zeilor în Olimp]. Vezi definitia »

DESCÍNDE, descínd, vb. III. Intranz. 1. A-și avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a coborî. 3. A ajunge (și a se opri) într-un loc; a trage (la un hotel, la o gazdă). 4, (Despre organele forței publice) A se deplasa, a sosi la fața locului în vederea unei investigații sau a unei percheziții. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – Din lat. descendere, fr. descendre. Vezi definitia »

nădéjde (nădéjdi), s. f. – 1. Speranță. – 2. (Înv.) Așteptare. Sl. (bg.) nadežda (Miklosich, Lexicon, 401; Cihac, II, 208), cf. ceh. nadĕže. – Der. nădăjdui, vb. (a spera, a avea speranță); nădăi, vb. (Trans., a aștepta, a presimți, a prevedea), din sl. nadĕjati; nădăjduitor, adj. (care speră); desnădăjdui, vb. (a despera). Vezi definitia »