ESTAVÉLĂ s.f. (Geol.) Orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. [< fr. estavelle]. Vezi definitia »

GALÉRĂ, galere, s. f. Veche navă comercială sau militară, prevăzută cu vâsle și pânze și care era mânuită de obicei de sclavi sau de condamnați. – Din fr. galère. Vezi definitia »

lăúză (lăúze), s. f. – Femeie care tocmai a născut. – Var. lăhuză, l(e)huză, cu der. ngr. λεχούσα, din gr. λεχώ, -ους „lăuză” (Roesler 571; Tiktin; DAR), cf. tc. löǵușa, bg. lehusa, mr. lihoană ‹ ngr. λεχῶνα (după Conev 59, rom. ar proveni din bg.). – Der. lăuzie, s. f. (naștere, stare postnatală), din ngr. λεχουσία; lăuzi, vb. (a se scula după naștere). Vezi definitia »

AGROCENÓZĂ s.f. Zonă cultivată cu plante agricole. [< fr. agrocénose, cf. gr. agros – câmp, koinos – în comun]. Vezi definitia »

CIOBOÁTĂ s. f. v. ciubotă. Vezi definitia »