Definita cuvantului locatar
LOCATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care locuiește stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locație (1); chiriaș. [< fr. locataire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locatar
ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom. Vezi definitia »
SOLITÁR, -Ă I. adj. (și adv.) singur, singuratic, izolat. ◊ pustiu, neumblat. ◊ (și s.) care trăiește retras; iubitor de singurătate. II. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel. (< fr. solitaire, lat. solitarius) Vezi definitia »
GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar. Vezi definitia »
SUPRABUGETÁR adj. extrabugetar. (< supra1- + bugetar) Vezi definitia »
CRÓSSBAR s. n. sistem de comutare prin bare comandate de relee, în telefonia automată. (< fr. crossbar) Vezi definitia »