Definita cuvantului locutor
LOCUTÓR s.m. (Lingv.) Vorbitor (al unei limbi). ♦ Persoană care formulează un enunț. [< fr. locuteur].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locutor
MONTÓR, -OÁRE, montori, -oare, s. m. și f. Montator. – Din fr. monteur. Vezi definitia »
SUPRAVOLTÓR s. n. sursă de energie electrică legată în serie cu o altă sursă, astfel încât tensiunile lor electrice să se adune. (după fr. survolteur) Vezi definitia »
CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< fr. contemplateur, lat. contemplator) Vezi definitia »
PRONATÓR adj., s. m. (mușchi) care permite mișcarea de pronație. (< fr. pronateur) Vezi definitia »
MÉNTOR s.m. 1. Preceptor, educator; îndrumător, povățuitor. 2. Plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. [< lat., fr. mentor, cf. Mentor – prietenul lui Ulise și preceptorul lui Telemac]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z