RESPIRÁȚIE s. f. 1. act fiziologic prin care organismele vii efectuează schimbul de gaze între ele și mediul lor de viață. ♦ ~ artificială = mijloc de reanimare prin introducerea și scoaterea alternativă a aerului din plămânii unui înecat, asfixiat etc. ◊ pauză foarte scurtă, utilizată în tehnica frazării. 2. (fig.) răspândire (a unor sentimente sau idei). ♦ operă (sau lucrare) de largă ~ = operă (sau lucrare) de mare amploare. (< fr. respiration, lat. respiratio) Vezi definitia »

POMOLOGÍE s. f. studiul morfologic și agrobiologic al pomilor fructiferi. (< fr. pomologie) Vezi definitia »

ACVATIPÍE s.f. (Poligr.) Procedeu de tipar cu cerneluri de acuarelă. [Gen. -iei. / < germ. Aquatypie]. Vezi definitia »

COACERVÁȚIE s. f. (Chim., Fiz.) Stare instabilă a unei soluții coloidale între starea de dizolvare și cea de precipitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. coacervation. Vezi definitia »

PSEUDOBLEPSÍE s. f. iluzie optică. (< fr. pseudoblepsie) Vezi definitia »