Definita cuvantului logică
LÓGICĂ s.f. 1. Știință a demonstrației, a formelor și a legilor gândirii, ale raționării juste. ◊ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logic-matematic; logistică. ◊ Logică a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. Gândire justă, raționament temeinic. 3. Cerință firească, temei, rațiune. [Gen. -cii. / cf. fr. logique, it., lat. logica, < gr. logos – rațiune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu logică
MIRMECOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) mirmecofilă. (< fr. murmécophyte) Vezi definitia »
NUÁNȚĂ, nuanțe, s. f. 1. Fiecare dintre varietățile unei culori, determinată de compoziția sa cromatică. ♦ P. gener. Culoare. 2. Fig. Diferență foarte mică între aspecte sau lucruri de același gen; varietate de manifestare a unei acțiuni, a unui sunet, a unei senzații etc. ♦ Aspect ușor deosebit al sensului de bază al unui cuvânt. ♦ Ceea ce se adaugă esențialului, modificându-l ușor; caracter, notă particulară. [Pr.: nu-an-] – Din fr. nuance. Vezi definitia »
ENTIMÉMĂ, entimeme, s. f. Formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă. – Din fr. enthymème, lat. enthymema. Vezi definitia »
zicálă s. f., g.-d. art. zicálei; pl. zicále Vezi definitia »
LEMNISCÁTĂ s. f. curbă loc geometric al punctelor pentru care produsul distanțelor lor la două puncte fixe este constant. (< fr. lemniscate) Vezi definitia »