SIMFONIÉTĂ, simfoniete, s. f. Lucrare muzicală orchestrală de dimensiuni reduse care păstrează caracteristicile de gen și de construcție ale simfoniei (1). [Pr.: -ni-e-] – Din fr. sinfonietta. Vezi definitia »

nátimă, nátime, s.f. (reg.) 1. morman de pietre la hotarul unui loc. 2. namilă, matahală, arătare, monstru. 3. bubă mare și rea. Vezi definitia »

CLOÁȚĂ, cloáțe, s. f. 1. Cloșcă (1). 2. (Art.) Cloșca-cu-pui, Găinușa, Pleiadele. 3. (Arg.) Târfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creație spontană având la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă și, pe de alta, clonț și clonță; Dicț. Acad. Rom. propune punerea în relație cu sb. klocati = a striga) Vezi definitia »

BUNĂ, bune, s. f. Bunică. – Lat. bona. Vezi definitia »

PARTÍCULĂ s.f. 1. Părticică de materie; corpuscul, microobiect. ♦ (Fiz.) Particulă elementară = Particulă constitutivă a materiei, care prezintă atât caracteristici corpusculare, cât și ondulatorii, comportându-se ca o entitate cu însușiri specifice. 2. Element lexical și morfologic neflexibil, întrebuințat numai în compunere cu alte cuvinte. [Cf. fr. particule, lat. particula]. Vezi definitia »