EPICARDÍTĂ s. f. inflamație a epicardului. (< fr. épicardite) Vezi definitia »

NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv). Vezi definitia »

MIRMECOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) mirmecofilă. (< fr. murmécophyte) Vezi definitia »

dúlmă (-me), s. f. – Vînătă. Tc. dolma (Șeineanu, II, 165), cf. ngr. ντολμᾶς, bg., sb. dolma. Cuvînt rar. Vezi definitia »

ALVEÓLĂ, alveole, s. f. 1. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni mici, situate în oasele maxilarelor, în care sunt înfipți dinții. 2. Fiecare dintre cavitățile sferice de dimensiuni microscopice situate la extremitatea unei bronhiole. 3. Celulă a fagurelui. 4. (În sintagma) Alveolă eoliană = mică excavație în rocile regiunilor de deșert, rezultată din acțiunea vântului. [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéole. Vezi definitia »