PRECREȘTÍN, -Ă adj. anterior apariției creștinismului. (după fr. préchrétien) Vezi definitia »

ÓRDIN s. n. 1. dispoziție obligatorie, dată de o autoritate sau persoană oficială; poruncă; comandă. 2. comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli de organizare și de activitate; cin, tagmă. ◊ comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ◊ societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. decorație superioară medaliei. 4. dispoziție de plată (a unei sume). 5. (biol.) grup între clasă și familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al rădăcinii unei ecuații algebrice) = număr natural care arată de câte ori apare o rădăcină (soluție) într-o ecuație algebrică. 7. sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ŭl = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai bună calitate, excelent. (< lat. ordo, -inis, fr. ordre) Vezi definitia »

ECTOCRÍN, -Ă adj. (despre substanțe organice) eliminat în mediu de către organismele vii, având un rol important în reglarea relațiilor dintre specii. (< fr. ectocrine) Vezi definitia »

BUOL-SCHAUENSTEIN [búol-șáuəștain], Karl Ferdinand, conte von (1797-1865), om politic austriac. Ca ministru de Externe al Imp. Habsburgic (1853-189) a lupta pentru întărirea rolului țării sale și al Prusiei împotriva primatului franco-britanic. În timpul Războiului Crimeei a condus ocuparea militară a Moldovei și a Țării Românești. Vezi definitia »

sechín, sechíni, s.m. (înv.) veche monedă de aur din Italia, de valoarea galbenului. Vezi definitia »