câșélniță, câșélnițe, s.nf. (reg.) firidă cu două ușițe. Vezi definitia »

BALÁNȚĂ s.f. 1. Instrument pentru cântărit, bazat pe principiul echivalării a două greutăți cu ajutorul unui sistem de pârghii; cântar; cumpănă. ◊ A pune în balanță = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre. 2. (Cont.; fin.) Raport între două sume, două conturi etc. ◊ Balanță comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări (pe o perioadă de un an); balanță de plăți = raportul dintre sumele încasate din străinătate de către o țară și cele pe care le plătește altor state într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an. [Pl. -țe. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de două ori, lanx – tavă]. Vezi definitia »

AGRÁFĂ, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul etc. ♦ Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 2. (Med.) Mică piesă metalică cu care se prind și se mențin unite buzele unei plăgi până la cicatrizare; copcă. 3. Ornament în formă de consolă la capătul unui arc. – Din fr. agrafe. Vezi definitia »

ROMANÍSTICĂ s. f. Disciplină lingvistică și filologică ce se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor romanice. – Din germ. Romanistik. Vezi definitia »

ABSIDIÓLĂ s.f. Absidă mică în hemiciclu, care flanchează absida principală. [Pron. -di-o-. / < fr. absidiole]. Vezi definitia »