CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de formă; Con vulcanic = partea exterioară în formă de con (1), a unui vulcan; con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cône]. Vezi definitia »

NEURÓN s.m. (Biol.) Celulă nervoasă; neurocit. [< fr. neurone, cf. gr. neuron – nerv]. Vezi definitia »

HELICÓN, helicoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu tuba, folosit în fanfarele militare, alcătuit dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, prin care trec capul și mâna dreaptă a instrumentistului și cu care sunt emise tonuri grave. – Din fr. hélicon. Vezi definitia »

BOUCHARDON [bușardö], Edmé (1698-1762), sculptor francez. Opera sa anunță neoclasicismul („Fîntîna celor patru anotimpuri”, „Amor tăindu-și un arc din măciuca lui Hercule”). Vezi definitia »

AUTOCAMIÓN s. f. autovehicul pentru transportul mărfurilor, materialelor etc., cu benă sau cu platformă. (< fr. autocamion) Vezi definitia »