DEGRESÍV, -Ă, degresivi, -e, adj. Care scade, care se reduce, care descrește treptat; descrescător. – Din fr. dégressif. Vezi definitia »

POSITÍV s. n. orgă mică, montată într-un loc fix. (< germ. Positiv) Vezi definitia »

ENERGOINTENSÍV, -Ă adj. (despre procese tehnologice) care consumă multă energie. (< energo- + intensiv) Vezi definitia »

REFLEXÍV,-Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcțiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecție; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecție (1), care se realizează prin reflecție. 3. (Mat.; în sintagma) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv. Vezi definitia »

INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif. Vezi definitia »