STÚDIU s.n. 1. Faptul de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate. ♦ Cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc. 2. Lucrare, operă științifică. 3. Schița unui desen, a unei sculpturi proiectate. ♦ Bucată muzicală compusă mai ales pentru exerciții. 4. Materie de învățământ. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. studio, lat. studium, cf. fr. étude]. Vezi definitia »

PRECIPÍȚIU, precipiții, s. n. (Înv.) Abis, prăpastie. ♦ Cădere de la înălțime. ♦ Fig. Dezastru, ruină. – Din lat. praecipitium. Vezi definitia »

ZBANGHÍU, -ÍE, zbanghii, adj. 1. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Sașiu. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neastâmpărat, flușturatic, zvăpăiat; aiurit. [Var.: spanchíu, -íe, șpanchíu, -íe adj.] – Cf. țig. bango „răsucit, strâmbat, schilodit”. Vezi definitia »

consíliu (consílii), s. n. – Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, sfat. Lat. consilium (sec. XVIII). – Der. consilier, s. m. (sfătuitor); consilia, vb. (a sfătui). Vezi definitia »

SUBSÍDIU s.n. (Depr.; de obicei la pl.) Ajutor, subvenție în bani dată în regimurile capitaliste unei persoane, unei instituții etc. [Pron. -diu. / cf. fr. subside, lat. subsidium]. Vezi definitia »