GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împreuna (spre a se reproduce). – Din sl. goniti. Vezi definitia »

ASAN I, țar al Imp. Vlaho-Bulgar (1191-1196). Alături de fratele său Petru a condus, în anii 1185-1186, răscoala antibizantină în urma căreia s-a instaurat o nouă creație statală, Imp. Vlaho-Bulgar (cel de-al doilea țarat bulgar). Întemeietorul dinastiei Asăneștilor. Vezi definitia »

MAHARANÍ s.f. invar. Soție de maharadjah. [< fr. maharani]. Vezi definitia »

hitioní, pers. 3 sg. hitionéște, vb. IV refl. (reg., înv.; despre vite) a slăbi, a se jigări, a se prăpădi. Vezi definitia »

BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. (Înv. și arh.) A-și părăsi casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; a pribegi, a se refugia. [Var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie. Vezi definitia »