CARABINIÉRĂ s.f. Carabină (2). [Pron. -ni-e-. / cf. germ. Karabinier(heken)]. Vezi definitia »

în partea ailaltă / ailantă expr. (în perioada comunistă) în Occident. Vezi definitia »

TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Emisiune slabă de lumină pe care o prezintă unele substanțe cristaline atunci când sunt sfărâmate sau sparte. – Din fr. triboluminescence. Vezi definitia »

almóină (-ne), s. f. – (Înv.) Pomană. – Var. alimojnă. Lat. eleemosyna, prin intermediul sl. almužno (Berneker 27; DAR). – Der. almojnean, s. m. (cerșetor), cuvînt rar, cules de la românii din Iugoslavia; alimojdii, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Munt. Vezi definitia »

VIBRIÓZĂ s. f. boală infecțioasă la taurine și ovine, cauzată de vibrioni, care provoacă avorturi și sterilitate. (< fr. vibriose) Vezi definitia »