COPCĂ², copci, s. f. 1. Gaură, spărtură făcută în gheața unui râu, a unei bălți etc. pentru pescuit sau pentru scos apă. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe copcă = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra într-o mare încurcătură, a o păți. 2. Gaură făcută într-o șiră de paie, în care se ține uneori pleava. 3. Scobitură, groapă făcută în pământ, în piatră etc. 4. (Reg.) Săritură pe care o fac animalele când fug repede. – Din bg. kopka. Vezi definitia »

REAVOÍNȚĂ s.f. v. rău (1) [DEX ´98]. Vezi definitia »

BUTÉNĂ s. f. substanță din clasa hidrocarburilor olefinice, obținută la cracarea produselor petroliere; butilenă. (< fr. butène) Vezi definitia »

NISIPÁRNIȚĂ, nisiparnițe, s. f. 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presăra peste o hârtie proaspăt scrisă pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din două recipiente de sticlă suprapuse care comunică între ele printr-un mic tub de sticlă și umplut cu o anumită cantitate de nisip, care servea, în trecut, pentru măsurarea timpului după durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient într-altul: clepsidră. [Var.: nisipérniță s. f.] – Nisip + suf. -arniță. Vezi definitia »

CURCUBẮTĂ s. f. v. curcubetă. Vezi definitia »