ÁRTĂ s. f. 1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme. ♦ operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ◊ ĕ liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium). 2. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate. ♦ ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului. (< fr. art, lat. ars, artis) Vezi definitia »

VIERMUIÁLĂ, viermuieli, s. f. Viermuire. [Pr.: -mu-ia-] – Viermui + suf. -eală. Vezi definitia »

nămólniță, nămólnițe, s.f. (reg.) loc nămolos. Vezi definitia »

PERIODOGRÁMĂ s.f. Reprezentare grafică prin care se scot în evidență componentele periodice ale unui proces. [< fr. périodogramme]. Vezi definitia »

clavitúră s.f. (reg.) lemn de molid tăiat scurt și despicat cu cuțitoaie pentru doage de doniță; boc, boci, cloț, clept, șpan. Vezi definitia »