HOȚOÁICĂ, hoțoaice, s. f. Femeie care fură; hoață. ♦ (Fam.) Ștrengăriță, hoțomancă. – Hoț + suf. -oaică. Vezi definitia »

CULEVRÍNĂ s. f. tun de tip vechi, cu țeavă lungă. (< fr. couleuvrine) Vezi definitia »

PESTÉLCĂ, pestelci, s. f. 1. (Pop.) Șort de pânză sau de postav pe care-l poartă femeile peste rochie și care, uneori, se poartă și de către bărbați; spec. fota dinainte; p. gener. fotă. 2. Bucată de pânză triunghiulară prinsă cu o latură de verga unei corăbii, care servește la păstrarea la adăpost a burții velei, când aceasta este strânsă. – Din bg. prestilka. Vezi definitia »

STAȚIUNE BALNEOCLIMATERICĂ s.f. Localitate care beneficiază de factori naturali și ambientali (bioclimat, ape minerale, nămoluri și lacuri terapeutice, saline, mofete, litoral marin) utilizabili în terapeutică și care posedă dotări și amenajări specifice pentru punerea în valoare a acestor factori în cadrul curei balneare, sau pentru odihnă și recreere. Vezi definitia »

LÉBĂDĂ, lebede, s. f. 1. Gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe sau (rar) negre și cu gâtul lung și arcuit (Cygnus); pasăre care face parte din acest gen. ◊ Cântecul lebedei = ultima operă sau manifestare (înainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală; Crucea. – Din sl. lebedĩ. Vezi definitia »