ORTOTÓNUS, ortotonusuri, s. n. Spasm prelungit al mușchilor capului, trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a corpului. – Din fr. orthotonos. Vezi definitia »

BERGIUS [bérghius], Friedrich (1884-1949), chimist și tehnolog german. Prof. univ. la Heidelberg. A elaborat un procedeu industrial de fabricare a benzinei sintetice prin hidrogenarea catalitică a cărbunelui. Premiul Nobel (1931), împreună cu C. Bosch. Vezi definitia »

HOMO OECONOMICUS s.m. (Liv.) Om conceput de economiști ca o ființă abstractă, încadrat în societate și mânat de stimulul de a-și satisface nevoile materiale. [< lat. homo oeconomicus]. Vezi definitia »

LÓCUS pl. -ci/ s. m. poziție determinată ocupată de o genă sau de alelele ei în structura cromozomului. (< lat. locus) Vezi definitia »

ciháus, ciháusuri, s.n. (înv.) arsenal. Vezi definitia »