Definita cuvantului manducație
MANDUCÁȚIE s.f. (Rar) Acțiunea de a mânca. [Gen. -iei. / < lat. manducatio, fr. manducation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu manducație
ONÁNIE1, onanii, s. f. (Reg.) Om urât, slut, pocitanie; arătare – Et. nec. Vezi definitia »
OFTALMOLOGÍE s.f. Specialitate medicală care are drept obiect ochiul. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmologie, cf. gr. ophthalmos – ochi, logos – studiu]. Vezi definitia »
SUFIXÁȚIE s. f. sufixare. (< fr. suffixation) Vezi definitia »
PALUDOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază aspectele mlaștinilor. 2. malariologie. (< fr. paludologie) Vezi definitia »
METATEORÍE s.f. (Fil.) Teorie asupra unei teorii date, făcând considerații privind structura ei sintactică și latura semantică. [Gen. -iei. / < fr. métathéorie]. Vezi definitia »