POGONĂRÍT s. n. Impozit care se plătea în țările românești (sec. XVII – XVIII) în favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu viță de vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -ărit. Vezi definitia »

SIBARÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se dedă unei vieți de lux și desfrâu. (< fr. sybarite, lat. sybarita, locuitor din Sybaris) Vezi definitia »

NEUROCÍT s.n. Neuron. [< fr. neurocyte, cf. gr. neuron – nerv, kytos – celulă]. Vezi definitia »

pișolcít, -ă, adj. (reg.) 1. (despre copii) pișăcios. 2. (despre copii) plângăreț, râzgâiat. 3. (despre oameni) prăpădit; moale; leneș; nehotărât. 4. (despre vreme) umed, ploios; moinos. Vezi definitia »

HEMIMORFÍT s. n. calamină (2). (< fr. hémimorphite) Vezi definitia »