SUBSTANȚIALÍSM s. n. Denumire dată teoriilor filozofice care susțin existența substanței (3) ca factor permanent al fenomenelor [Pr.: -ți-a-] – Din fr. substantialisme. Vezi definitia »

PUSEÍSM s.n. Curent în biserica anglicană care cerea să fie restabilite ceremoniile catolice și unele dogme ale catolicismului. [Pron. -se-ism. / < fr. puseyisme, cf. Pusey – teolog de la Universitatea din Oxford]. Vezi definitia »

CARTÍSM s. n. Mișcare a muncitorilor englezi, desfășurată în deceniile 4 și 5 ale sec. XIX, cu scopul de a obține satisfacerea unor revendicări economice și politice. – Din engl. Chartism, fr. chartisme. Vezi definitia »

LIBERALÍSM s.n. 1. Doctrină politică și economică apărută în epoca de ascensiune a burgheziei industriale, când aceasta lupta împotriva aristocrației feudale pentru cucerirea puterii, care tindea să lărgească dreptul de vot și să admită în anumite limite libertăți democratice; 2. Atitudine excesiv tolerantă și binevoitoare față de greșelile altora; împăciuitorism. [< fr. libéralisme]. Vezi definitia »

ADOLESCENTINÍSM s. n. (Rar) Stare, manifestare de adolescent. – Adolescentin + suf. -ism. Vezi definitia »