pîrtie (-ii), s. f. – 1. Cărare, potecă. – 2. Drum sau potecă deschisă în zăpadă. – 3. Urme de sanie. – Mr. părtică. Sb., slov. prt (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 247), cf. bg. părtina (Conev, 42), din sl. prati „a călca în picioare”. Vezi definitia »

adúcție / aducțiúne (-ți-e / -ți-u-) s. f., art. adúcția (-ți-a) / aducțiúnea, g.-d. art. adúcției / aducțiúnii; pl. adúcții / aducțiúni, art. adúcțiile (-ți-i-) / aducțiúnile Vezi definitia »

ARTERIECTOMÍE s.f. Rezecție a unei porțiuni dintr-o arteră. [Pron. -ri-ec-, gen. -iei. / < fr. artériectomie, cf. lat. arteria – arteră, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

SPÓNGIE s.f. Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. [Gen. -iei. / < lat. spongia]. Vezi definitia »

SURJÉCȚIE s. f. (mat.) funcție surjectivă. (< fr. surjection) Vezi definitia »