stîng (-gă), adj. – În partea unde se află inima. – Mr. (a)stînga, megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit”, cf. it. stanco „obosit” (Battisti, V, 3617), v. it. mano stanca „mîna stîngă” (Tiktin; REW 8225; Kisch, Dacor., IV, 774-76; Candrea), alb. štenk. – Der. stîngaci, adj. (care scrie sau lucrează cu mîna stîngă; greoi, neîndemînatic); stîngăcie, s. f. (calitatea de a fi stîngaci; neîndemînare). Vezi definitia »

CRÓSING s. n. construcție care asigură încrucișarea subterană a doi curenți de aer unul deasupra celuilalt, în galeria unei mine. (< engl. crossing) Vezi definitia »

MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa. Vezi definitia »

INTERSÉCTING s.n. (Text.) Laminor cu câmp dublu de ace, pentru lână pieptănată, folosit la primele treceri din pregătirea pentru filare. [< engl., fr. intersecting]. Vezi definitia »

MÉTING s.n. v. miting. Vezi definitia »