căpriór (căprióri), s. m. – 1. Animal rumegător sălbatic, mai mic decît cerbul. – 2. Cușac, riglă. – 3. Suport, stativ. – Mr. numai căprioară, s. f. Lat. capreŏlus (Pușcariu 208; Candrea-Dens., 251; REW 1649; DAR); cf. alb. kaprual (Philippide, II, 636, it. capriuolo, prov., cat. cabriol, fr. chevreuil. Sensul 2 este și romanic, cf. calabr. crapijolu, fr. chevron, sp. cabrio, toți cu același sens. Der. căprioară, s. f. (femela căpriorului); căprioraș, s. m. (unul din cei patru pari care formează scheletul scrînciobului); căpriori, vb. (a fixa căpriorii la o construcție); căprioreală, s. f. (acțiunea de a fixa căpriorii; sistem de căpriori sau ziduri de apărare). Vezi definitia »

NEGOCIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care negociază. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. négociateur, lat. negotiator]. Vezi definitia »

PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor. Vezi definitia »

văzătór adj. m., pl. văzătóri; f. sg. și pl. văzătoáre; Vezi definitia »

LACTOFERMENTATÓR, lactofermentatoare, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se stabilește calitatea laptelui. – Din fr. lacto-fermentateur. Vezi definitia »