a trage clopotele (cuiva) expr. 1. a răspândi o știre. 2. (d. bărbați) a face curte unei femei. Vezi definitia »

a strica ploile (cuiva) expr. a strica planurile (cuiva). Vezi definitia »

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare). ◊ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. la vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis. Vezi definitia »

Ustensile Vezi definitia »

GERANIÁLE s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate: familiile geraniacee, linacee, balsaminacee etc. (< fr. géraniales) Vezi definitia »