BIBLIOFÁG, -Ă adj., s. m. (insectă) care distruge cărțile și actele. (< fr. bibliophage) Vezi definitia »

COPROFÁG, -Ă ajd., s. m. (coleopter) care se hrănește cu excremente; scatofag. (< fr. coprophage) Vezi definitia »

DRUMEÁG, drumeaguri, s. n. Drum îngust. – Drum + suf. -eag. Vezi definitia »

MELEÁG, meleaguri, s. n. (De obicei la pl.) Loc, teren (situat în apropierea cuiva), împrejurime, vecinătate; cuprins al unei așezări omenești, ținut, regiune, loc; tărâm. – Din magh. mellék. Vezi definitia »

HĂDĂRÁG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarág s. m.] – Cf. magh. hadaró. Vezi definitia »