SUSTENTÁȚIE s. f. proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ◊ forța verticală care împinge în sus o aeronavă. (< fr. sustentation) Vezi definitia »

PROPRIOCÉPȚIE s. f. 1. activitate a sensibilității proprioceptive; rezultatul acesteia. 2. percepție de sine însuși. (< fr. proprioception) Vezi definitia »

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis. Vezi definitia »

PILOROTOMÍE s. f. incizie a pilorului. (< fr. pylorotomie) Vezi definitia »

STATUÁRIE s. f. sculptură de statui. (< it. statuaria) Vezi definitia »