ANTROPOLOGÍSM s. n. concepție filozofică, proprie inițial materialismului premarxist, care consideră omul în mod abstract, numai ca parte a naturii. (< fr. anthropologisme) Vezi definitia »

EMINESCIANÍSM s.n. Fenomenul eminescian, reprezentând un moment distinct al istoriei literare universale, ulterior romantismului, care are la bază idealul unei arte naționale ca expresie a geniului poporului român. [Pron. -ci-a-. / < eminescian + -ism]. Vezi definitia »

ENANTIOMORFÍSM s.n. Proprietate a două entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern celor două entități. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantiomorphisme]. Vezi definitia »

HEGELIANÍSM s. n. Doctrina lui Hegel și a adepților săi; școala lui Hegel. [Pr.: -li-a-] – Din fr. hégélianisme. Vezi definitia »

IDILÍSM s.n. Caracteristică a ceea ce este idilic; preferință pentru elemente idilice. [< idilă + -ism]. Vezi definitia »