IUȚEÁLĂ, iuțeli, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune. ◊ Loc. adv. Cu iuțeala fulgerului = extrem de repede, fulgerător. 2. Gust înțepător, pișcător, picant. 3. Mânie; violență. – Iuți + suf. -eală. Vezi definitia »

HOMEOSTÁZĂ s.f. Homostazie. [< fr. homéostase]. Vezi definitia »

îngălmăcitúră s.f. (reg., înv.) v. îngălmăcire. Vezi definitia »

CUMARÍNĂ s. f. substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. (< fr. coumarine) Vezi definitia »

BLÓNDĂ, blonde, s. f. (Înv.) Dantelă albă, ușoară, de mătase. – Fr. blonde. Vezi definitia »