IMPERFORÁȚIE s. f. (Anat.) Lipsă a orificiului natural al unui organ. – Din fr. imperforation. Vezi definitia »

ICONOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studierea atributelor proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., a căror cunoaștere permite artiștilor să reprezinte personajele respective. 2. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoție) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie. Vezi definitia »

TAHIFAGÍE s. f. faptul de a ingera repede alimentele, cu masticație insuficientă. (< fr. tachyphagie) Vezi definitia »

-CALCULÍE elem. „calcul, operație aritmetică”. (< fr. -calculie, cf. lat. calculus, socoteală) Vezi definitia »

CARDIECTAZÍE s.f. Dilatație a cavităților inimii. [Gen. -iei. / < fr. cardiéctasie, cf. gr. kardia – inimă, ektasis – dilatare]. Vezi definitia »