LÉȘNIEC s. n. v. leșnic. Vezi definitia »

PARSÉC, parseci, s. m. Unitate de lungime folosită în astronomie, egală cu distanța parcursă de lumină în 3,26 ani. – Din fr. parsec. Vezi definitia »

potléc, potlécuri, s.n. (reg.) 1. bucată de lemn, în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori, pentru a ridica streașina casei. 2. bucată de lemn care se adaugă la o bârnă mai scurtă sau care umple scobitura unei bârne când se construiește o casă mare. Vezi definitia »

?? TERHÉC, terheci, s.m. Bou (fig.), prostănac. Râzi ca un terhec = râzi ca prostul. Vezi definitia »

berbéc (berbéci), s. m. 1. Masculul oii. – 2. Ciocan pentru bătut țăruși. – 3. Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor. – Var. berbece. Mr. birbec, birbeațe, megl. birbęți, istr. birbęțe. Lat. berbēcem, acuz., vulg. de la vervex (Diez, Gramm., I, 7; Pușcariu 200; Koerting 1328; Densusianu, Rom., XXXIII, 275; Candrea-Dens., 158; DAR; REW 9270); cf. it. berbice, v. prov. berbitz, fr. brebis. DAR menționează forma berbece ca cea de bază, și susține că berbec este o var. rară, în timp ce amândouă apar în mod paralel și cu frecvență aproape egală. Der. berbecar, s. m. (cioban), care poate fi și formație internă, sau der. de la lat. vĕrvēcārius › lat. med. bĕrbĭcārius, cf. fr. berger (REW 9267; Candrea-Dens., 159; DAR); berbecărie, s. f. (turmă de berbeci); berbecesc, adj. (berbecat); berbeleac, s. m. (rostogolire), pentru a cărui explicație cf. expresia spaniolă corespunzătoare, vuelta de carnero; berbecel, s. m. (berbecuț; șoim, Lanius excubitor). Din rom. provine mag. berbecs „bonetă” (Drăganu, Dacor., VII, 199). Pentru berbeleac, Scriban sugerează o legătură cu vîngălac și cu tc. cumbalak, care nu par convingătoare. Vezi definitia »