EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre) Vezi definitia »

TERIFÍTE s. f. pl. plante terestre. (< germ. Terriphyten) Vezi definitia »

ANTE- Element de compunere însemnând „înainte” și servind la formarea unor substantive și a unor adjective. – Lat. lit. ante. Vezi definitia »

PROZAICITÁTE s.f. (Rar) Prozaism. [< prozaic + -itate]. Vezi definitia »

călcéte s.f. pl. (reg.) cizme răsfrânte și cusute cu găitane. Vezi definitia »