DOCTRINÁR, -Ă I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susține o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire) Vezi definitia »

umerár (umeraș, piesă la îmbrăcăminte) (rar) s. n., pl. umeráre Vezi definitia »

patrunghiár, -ă, adj. (înv.) patrunghiular, patrulater. Vezi definitia »

PENTICOSTÁR, penticostare, s. n. Carte bisericească cuprinzând ritualul slujbelor dintre Paști și prima duminică după Rusalii. – Din ngr. pentikostárion. Vezi definitia »

SUPRATIPÁR s.n. (Filat.) Inscripție aplicată pe deasupra tiparului obișnuit al unei mărci, cu scopul de a modifica valoarea acesteia sau de a consemna un eveniment; supraimprimare; surșarj. [Pl. -re. / < supra- + tipar]. Vezi definitia »