TASTIÉRĂ, tastiere, s. f. 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Plăcuță specială de lemn tare, fixată la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pr.: -ti-e-] – Din it. tastiera. Vezi definitia »

ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbolul care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea]. Vezi definitia »

GHIDRÓPĂ s. f. frânghie lungă legată de nacela unui balon și lăsată să atârne pe sol pentru a menține înălțimea. (< fr. guiderope) Vezi definitia »

BLEFAROFIMÓZĂ s. f. micșorare a deschiderii fantei palpebrale. (< fr. blépharophimosis) Vezi definitia »

GLUCOZAMÍNĂ s.f. (Chim.) Derivat aminic al glucozei, care intră în alcătuirea chitinei. [< fr. glucosamine]. Vezi definitia »