MIASTENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. [Gen. -iei. / < fr. myasthénie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, sthenos – forță]. Vezi definitia »

EPIGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu interpretarea inscripțiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, metal, lemn etc. – Din fr. épigraphie. Vezi definitia »

PROROGÁȚIE s. f. prorogare. (< fr. prorogation, lat. prorogatio) Vezi definitia »

PUTUROȘÍE, puturoșii, s. f. Puturoșenie (2). – Puturos + suf. -ie. Vezi definitia »

SEDIMENTOLOGÍE s. f. Parte a geologiei care studiază modul de formare a sedimentelor și a rocilor sedimentare. – Din fr. sédimentologie. Vezi definitia »