INFERÉNȚĂ s.f. Operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată (al cărei adevăr nu este verificat direct) în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. [< fr. inférence, cf. lat. inferre – a duce]. Vezi definitia »

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri Vezi definitia »

DOSÁDĂ s. f. (Înv. și arh.) 1. Mâhnire, întristare. 2. Insultă, ocară. – Slav (v. sl. dosada). Vezi definitia »

CÉUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka. Vezi definitia »

PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ caracudă, căzătură, coldană. Vezi definitia »