ACEFALOCARDÍE s. f. lipsă congenitală a capului și a inimii. (< engl. acephalocardia) Vezi definitia »

SIMETRÍE s. f. 1. dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ◊ armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. (mat.) proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ◊ proprietate a două figuri de a se suprapune exact. (< fr. symétrie, lat., gr. symmetria) Vezi definitia »

ULOTOMÍE s. f. rezecție a marginii gingivale. (< fr. ulotomie) Vezi definitia »

HIPOMANȚÍE s. f. Practică a prezicerii la vechii celți, care se făcea după nechezatul și după mișcările unor cai sacri. – Din fr. hippomancie. Vezi definitia »

DESPĂRȚÉNIE, despărțenii, s. f. (Înv.) Despărțire (2), divorț. – Despărți + suf. -enie. Vezi definitia »