MAGNICO s.n. Aliaj de magneziu, nichel și cobalt. [< fr. magnico < mag(neziu) + ni(chel) + co(balt)]. Vezi definitia »

ECO- element prim de compunere savantă cu semnificația „casă”, „mediu înconjurător”, „ambianță”. [fr. éco-, it. eco-, cf. gr. oikos – casă] Vezi definitia »

CACO- elem. „urât, rău, greșit”. (< fr. caco-, cf. gr. kakos) Vezi definitia »

GLICO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „dulce”, „zaharos”. [Var. glic-. / < fr. glyco-, it. glico-, cf. gr. glykos – dulce]. Vezi definitia »

ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo. Vezi definitia »